De-mi vei asculta cuvântul

De-mi vei asculta cuvântul, tu popor de legământ,
De vei sta în ascultare, în bătăile de vânt,
De vei asculta de glasul, ce îl strig din ceruri Eu,
Vei cunoaște mângâierea, nu sunt om... sunt Dumnezeu.

De nu-ți vei abate pasul, de la urma ce-am lăsat,
De îți vei păstra întruna, al tău cuget doar curat,
Vei cunoaște îndurarea, de la capătul de drum,
Doar de-asculți acea strigare, ce ți-o fac popor acum.

Eu te chem l-acea sfințire, ce-i placută-n fața Mea,
Vreau sa fii o slugă bună, stand smerit la crucea grea,
Căci poporule... ascultă, cei care mă vor urma,
Vor cunoaște veșnicia, Eu cu ei la mas-oi sta.

Dar la masa cea întinsă, vor ajunge acei sfinți,
Care au doar bucurie, în necaz și suferinți,
Cei care mereu înalță, al meu nume în necaz,
Cei care iubesc fierbinte, și cu lacrimi pe obraz.

Tu ridic-a ta privire, ia aminte glasul Meu,
Care-ți poate fi tărie, chiar în ceasul cel mai greu,
Este glasul ce aduce, vindecare-n orice vremi,
Tu poporule-mplinește-al Meu cuvânt... să nu te temi.

Fii mereu fără de teamă, șoaptele nu asculta,
Duhul Meu cel sfânt din ceruri, e mereu de partea Ta,
Voia Mea doar împlinește, biruință să îți dau,
Fii mereu fără de teamă, Eu de veghe-ntruna stau.

O porunc-atat de mare, Eu ți-am dat... ca să iubești,
Dragostea este o cale, care e spre slăvi cerești,
Ia aminte... și ascultă, este-o jertfă ce-o doresc,
Ascultarea este rodul, Duhului Dumnezeiesc
Amin