De mi-e inima-ntristată

De mi-e inima-ntristată

De mi-e inima-ntristată,
De mi-e sufletul mâhnit,
Înspre cer ridic privirea,
Gura îmi deschid și strig,
De mi-e lacrima amară,
Eu mereu m-adăpostesc,
Lângă Cel ce-i gust de miere,
Lângă Cel ce îl iubesc.

De adie iarăși vântul,
Știu că El îl va opri,
L-al Său piept plin de căldură,
Mă va strânge-n orice zi,
Căci mereu El stă de veghe,
Domnul Dumnezeul meu,
Luptă-ntruna pentru mine,
Ca să-naintez mereu.

De văd astăzi încurcate,
Ne-nțelesele ce vin,
Îmi ridic spre Domnul mâna,
Și îl strig cu un suspin,
Ceru-ndată îl deschide
Și îmi spune să aștept,
La o vreme hotărâtă,
Va veni... căci El e drept.

De se strâng iar nori pe ceruri,
Răbdător sub ei eu stau,
Să zăresc acele raze,
Ce nădejde ele-mi dau,
Să zăresc o mână care,
Orice nor poate răzbate,
Doar aștept și știu că mâna,
E aproape... nu-i departe.

Va lucra... așa e Domnul,
El încearc-orice ființă,
Și la mine vrea sa vadă,
De-s pe treapta de credință,
Va aduce izbăvire,
Căci așa e Dumnezeu,
Ce promite... împlinește,
Dacă împlinesc și eu.
Amin(diana)