De m-oi hrăni cu lacrimi

De-mi voi hrăni cu lacrimi multe,
Ființa pe un drum mai greu,
Voi clocoti doar în iubire,
Căci îl iubesc pe Dumnezeu.

Iubirea Lui îmi dă putere
Desparte ape-n fața mea,
În jurul meu când cad o mie,
De mână El mă va ținea.

De voi urca cu greu pe dealul,
Ce pentru mine l-a urcat,
Voi lăuda întotdeauna,
Iubirea care m-a salvat.

De-oi plânge calea ce-mi stă-n față,
De jale de voi fi cuprins,
În adevăr nu sunt vre-o dată,
În lupta grea aici învins.

De-o fi să-mi iasă-n cale ura,
Cu dragoste oi lăuda,
Căci lauda pentru-Mpăratul,
Doar izbăvire îmi va da.

Cântarea biruinței mele,
Se v-auzi neîncetat,
Chiar dacă sunt pe nedreptate,
De guri ce-s rele... judecat.

Din patul grelei suferințe,
Mă scoală mila lui Isus,
E har chiar dacă flori pe cale,
Sau doar petale multe nu-s.

De-oi plânge până la venire,
Nu voi opri... voi propăși,
Căci plânsul este bucuria,
În marea zi ce-o voi primi.

Să port în cer aș vrea cununa,
Să stau la masă cu Isus,
Sub soarele ce niciodată,
Nu va avea el un apus.

Acolo nu sunt suferințe,
Nici greul care-i astăzi greu,
Acolo vreau s-ajung... acasă,
Să fiu în veci cu Dumnezeu.
Amin