DE LA DOI LA PATRUZECI

DE LA DOI LA PATRUZECI

Da, Saul şi-a lungit domnia
De la doi ani la patruzeci.
De-ar fi trăit mai mult în lume
Şi-ar fi lungit-o până-n veci.

A fost smerit doi ani de zile
Şi-apoi Cel Sfânt l-a lepădat
Că n-a-mplinit până la capăt
Mandatul care i s-a dat.

A fost o zi pe drept fatală
Când Duhul Sfânt i-a fost retras
Iar biruinţa-i triumfală
L-a părăsit la primul pas.

Când Samuel primea poruncă
Să ungă un alt împărat
Un duh străin intrase-n Saul
Şi-acesta greu l-a tulburat.

Apare în naraţiune
Pe lângă Saul tot mai des
Un ciobănaş de prin Efrata
C-o inimă de om ales.

Un episod de referinţă
Cu-nfrângerea lui Goliat
Făcu eroul naţiunii
Din David, tânăr împărat.

Şi-atuncea Saul ca soţie
El chiar pe fiica sa i-a dat.
Dar David tot smerit rămâne
Ca ginere de împărat.

Pe David Duhul îl formează
Ca-ntr-un exil venind de sus
Când zi de zi îl strâmtorează
Chiar socrul său pe rele pus.

Dar pe când Duhu-l părăseşte
Pe împăratul fără har
Degeaba el îşi prelungeşte
Domnia sa ca-ntr-un coşmar.

Că nu-i destul să-l vrea poporul
Pe un conducător ales
În timp ce ungerea-i pierdută
Prin cel mai trist şi greu proces.

Pe Saul rob păcatu-l ţine:
Invidia ce l-a străpuns.
Un cancer zi de zi distruge
Tot trupu-n care a pătruns.

Tot timpul David îl respectă
Pe Saul şi nu-i este greu
Să-l ierte, să nu se răzbune...
Aşa cum face Dumnezeu.

Dac-aşteptăm şi-avem răbdare
Cu tot ce pare-un sfânt mister
Durerea ni-i folositoare
Când drumul nostru duce-n Cer.