De-l cunoști pe Dumnezeu

De-l cunoști pe Dumnezeu,
De-l iubești pe Domnul tău,
De știi drumul ce-a parcurs,
Sângele Lui când a curs,
Pe Golgota răstignit,
Arătând cât te-a iubit,
Ai fi mai ascultător,
Plin de râvnă și de dor,
Ai porni cu o slujire,
Dăruind Lui doar iubire,
Căutând neprihănirea,
Ce-ți aduce mântuirea.

De-ai simți a Lui durere,
Când era El cu putere,
De un bici brăzdat pe spate,
Prigonit pe nedreptate,
Azi ai căuta sfințirea,
Ce-ți aduce nemurirea,
Ai vărsa lacrimi amare,
Ai aduce la altare,
Jertfe sfinte și curate,
Și priviri sus ridicate,
Rugăciuni mult mai aprinse,
Mâini spre El ce stau întinse.

De-ai cunoaște suferința,
Ai păstra mai mult credința,
De-ai ști cât a suferit,
Când pe cruce răstignit,
El în cuie-a fost bătut,
De acei ce n-au știut,
Că El este Împărat,
Cel ce-a coborât îndat,
Să salveze omenirea,
Căci prea mare-a fost iubirea,
Pentru ea ce a simțit,
Domnul sfânt și preaiubit.

Astăzi ție îți vorbește,
Cel ce lumea-Mpărățește,
El ar vrea ca să îți spună,
Că o vreme mult mai bună,
Sus în cer ți-a pregătit,
Unde tu vei fi primit,
De-l urmezi pe El în toate,
Până la sfârșit... la moarte,
De tu rabzi cum a răbdat,
De te rogi cum s-a rugat,
De asculți cuvântul sfânt,
Ce răsună pe pământ.

Să nu stai în nepăsare,
Căci și-atunci pe El îl doare,
Viața ta să-i dăruiești,
Tu în ea să îl primești,
S-o conduc-ar vrea Isus,
Să sfârșeasc-acolo sus,
Unde El demult te-așteaptă,
Dar s-ă mergi pe calea dreaptă,
Ce nu-i plină doar de flori,
Este cea ce-ți dă fiori,
Însă tu... pe ea păzit,
Ești de Cel ce te-a iubit.