De ești lovit, de ești scuipat

De ești lovit, de ești scuipat, de ești împins în vale,
O clipă nu descuraja, și Domnu-a fost împins,
Pe dealul care a fost plin doar de dureri și jale,
Dar El mereu doar a luptat, nu s-a lăsat învins.

De ești tu astăzi prigonit, să nu lași întristarea,
Să te cuprindă căci Isus, doar prigonit urca,
Cuprinde în priviri mereu, un infinit și zarea,
Aleargă când ești prigonit, tu dincolo de ea.

De ești scuipat... batjocorit, fii plin de bucurie,
Căci ești pe urma ce-a lăsat, un mare Împărat,
Atunci când viață a adus, și mie dar și ție,
Fiind mereu batjocorit, bătut, hulit, scuipat.

De ești sub norii adunați, sau în furtuni mai grele,
De ei tu dincolo mereu, Fii cel care privești,
Iar dacă astăzi ești în vremi, ce sunt atât de grele,
Fii ca Isus... și înainte tu doar să pășești.

De-ți lasă drumul astăzi răni, rămâi doar în picioare,
Căci și Isus desculț călca pe pietrele fierbinți,
Tu rabdă tot ce întâlnești, chiar de-i durerea mare,
Ca să ajungi acasă-n cer, să cânți cu cei ce-s sfinți.

De ești cuprins de-amărăciuni, cuvântul să îți fie,
O alinare ce aștepți, în timpul cel mai greu,
Îți poate fi căci el de sus coboară... din vecie,
Putere este el mereu, cuvântu-i Dumnezeu.

Prin el vei fi tu ridicat, și plin doar de putere,
Puterea vindecării azi o poți simți prin el,
Cuvântul e vindecător, aduce mângâiere,
Atunci când este el rostit, de sfântu-Emanuel.

De ești căzut, de ești răpus, îndreapt-a ta privire,
Pe crucea grelei suferinți, și Domnu-o ridica,
Nu renunța la lupt-acum, îndată izbăvire,
Tu vei primi dacă te-ncrezi, doar în puterea Sa.