De ești îndrăgostit de cer

Când îndrăgostit de cerul care este minunat,
Ești tu omule în viață, viața ta nu-i în păcat,
Căci iubirea-ți ocolește-ntotdeauna pasul tău,
De placerile de-o clipă, de-orice lucru care-i rău.

Când în piept îți arde focul, dragostei fără sfârșit,
Ascultarea-ți este haina, om de Dumnezeu iubit,
Gura ta-i doar ziditoare, rătăcit nu ești vre-o dat,
Călăuză-n ascultare, omule... e-un Împărat.

În ispită niciodată, nu vei pierde lupta grea,
De ți-e plină de iubire, omule... inima ta,
Căci iubirea-ți duce gandul, numai lângă Dumnezeu,
Biruit nu va fi gândul ce iubește... de cel rău.

De iubești neprihănirea, de credință vei fi plin,
O credința este mierea-n clipa plină de venin,
Ea-ți aduce mângâiere, omule acea credința,
Îți aduce tot ce-n viață, crezi că e cu neputință.

Dar pe drumul vieții tale, tu sfințirea o iubești,
La sfârșit doar sus în ceruri, lângă sfinți o sa sfârșești,
Căci sfințirea din iubire, pentru sfântul Dumnezeu,
Este-o poartă larg deschisă, omule... în Raiul Său.

Este cale-adevărată, cea pe care doar iubind,
Tu pășești, și din iubire azi trăiești mereu slujind,
Cu-o iubire cristalină, dintr-o inimă curată,
Pentru-al tău Stăpân și Rege, pentru-al tău ceresc, sfânt Tată.

Doar iubind pe drumul crucii, să ajungi tu vei putea,
Sus în Țara celor care, ei iubesc azi calea grea,
Pentru ei este ușoară, pentru cei care iubesc,
Dragostea este putere, și nicicând nu obosesc.

Lasă-te cuprins chiar astăzi, de fiorii de iubire,
Ei sunt cei care coboară, dar și urcă-n nemurire,
Lasă-i ca să-ți înfășoare, omule... inima ta,
De îmbraci haina iubirii, vei cunoaște slava Sa.

Vei cunoaște bogăția, căci iubirea-i bogăție,
Este cheia ce deschide, poarta către veșnicie,
Omule... iubește drumul, care este-anevoios,
La sfârșit tu față-n față, vei fi cu Isus Hristos.

Pe-un tărâm cu străzi de aur, l-al Său braț tu vei porni,
Omule... în astă viață, doar pe El de-l vei iubi,
Moștenind o-mpărăție, căci ar vrea să-ți răsplătească,
Dragostea ce i-o porți astăzi, tu în viața pământească.