DE DORUL TĂU

DE DORUL TĂU


De dorul Tău, privesc o floare
cu picuri cristalini de rouă,
ascult un murmur de izvoare
şi simt o bucurie nouă.

De dorul Tău, privesc grădina
şi stelele de pe orbită.
Şi-mi place-atât de mult lumina
şi dimineaţa însorită.

De dorul Tău, privesc seninul
şi scriu un vers pe-o nouă filă.
Şi în zadar mă-nţeapă spinul
fără cruţare, fără milă.

De dorul Tău, ascult cântarea
privighetorii din dumbravă
şi-apoi cutreier toată zarea
cu inima de cer bolnavă.

De dorul Tău, privesc câmpia
şi dealurile înverzite,
unde-i stăpână bucuria
din primăverile-nflorite.

De dorul Tău, mă uit în vale
şi sus pe crestele muntoase,
să aflu gândurile Tale
liniştitoare şi frumoase.

De dorul Tău, privesc o floare
şi-ascult a păcii simfonie
strângând în suflet stropi de soare
şi cântece de ciocârlie.

Ascult pe pajişte izvorul
Ce curge liniştit în jos.
Aleargă cerbul cu tot dorul
Să bea din apa lui voios.

Aşa şi eu Isuse sfinte
m-aplec în ruga mea supus
să sorb din Duhul Sfânt cuvinte
ce-mi dau lumina Ta de sus.