De craciun fii mai bun, fii mai bun...!!??

De crăciun fii mai bun, fii mai bun….!!??

Ca şi pomul de craciun,
E creştinul în ajun.
Plin de roade colorate
Cu luminiţe ornate.

Crezi tu frate că ajungi
Plăcut Lui, dând ,, şapte nuci”?
Crezi că ajungi din om rău, bun
Într-o zi de mers pe drum?
Stai cuminte în banca ta
Şi nu te mai înşela,
Că ce ai fost ieri vei fi şi mâine
Căci creşterea ta nu-i pe zile.

Cresterea spirituală,
E prin silinţă şi osteneală
Osteneală la părinte,
Şi silinţa ta ferbinte.

Liderii nu ostenesc,
Cu poveşti ei mă hrănesc.
Vorbesc, silinţa, de rău
Că nu-i de la Dumnezeu.
Numesc silinţa robie
Ea, care-i har în ucenicie.

Frate ,,cu trei doctorate”
De ce nu vezi ce scrie în Carte?
Da, înainte de convertire
Silinţa mea, e numai fire.
Dar după naşterea din nou
Fără ea, ajung iar bou.

Ca şi un supărat vorbesc
Căci fapta ta, o urăsc.
Deoarece în ucenicie
Silinţa mea, nu e robie
Că oricât m-aş ruga de des
Fără ea, nu am progres.
În viaţa de pocainţă
Fără ea n-am biruinţă.
Chiar de sunt din Dumnezeu
Fără ea nu scap de rău.
Vezi de ce-ţi urăsc eu fapta?
Că mă faci să greşesc harta.

Sfântul Petru se ostenea
Ca si după moartea sa,
Eu să cresc, ca şi la Carte
Nu cu bucate stricate,
El mă îndeamnă la silintă
Că fără ea nu am pocăinţă.
Ci am creştere în rău
Ce nu-i de la Dumnezeu.

Frate, a sta în banca ta
Nu înseamnă a nu lupta,
Ca ostaş a lui Isus
Pentru lucrurile de sus:
Când vezi răul promovat
De fratele tău gradat
Degeaba înghiţi cuvinte,
Că n-o să ajungi mai cuminte.
Mai bine fă-te părinte
Şi învaţă-te singur minte.
Osteneşte-te cu tine
Silindu-te să faci bine.
Nu de paşti şi de craciun
Ci tot timpul ca-n ajun.
Ca să nu mai risipeşti
Harul dat să te sfinţeşti.

Căci harul calcat în picioare
N-are veste de îndurare,
Ci una de condamnare
Chiar în zi de sărbatoare.
Avem pildă pe Belşaţar
Împărat ajuns prin har
Care a zadarnicit
Planul pentru el gândit.

Vai de mine sunt pierdut
Nu-i o vorbă din trecut,
Ci un cuvânt adevarat
Pentru unsul necurat.
Doamne, creştinul a ajuns
Ca lumea, să fie uns.
Cu spiritul de Crăciun
Care nu-i un duh preabun.
Nu poate renunţa la el
Că a ajuns ca un viţel,
Care-i împlineşte viaţa
Şi-i aduce-n ochi speranţa.

Te rog dă-ne ce-am pierdut,
Ca să fim ca la început.
Plin de Duhul lui Hristos
Findu-Ţi Ţie de folos,
Plini de a Ta bucurie
Ca oameni plăcuţi Ţie.

Luca 2:14 „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”
Amin!