De ce tu plângi în miez de noapte

De ce tu plângi în miez de noapte,
Adesea ești doar întristat,
Când glasul tău copile dragă? ,
Din ceruri nu l-am ascultat?

De ce suspini? , de ce ție-n jale,
Azi pasul tău pe-acest pământ,
Când Eu l-am pus pe urma care,
Ea te va duce-n locul sfânt.

De ce ți-e inima amară,
Când lângă tine sunt mereu,
Când Eu îți duc a ta povară,
Să nu îți fie drumul greu.

De ce privești ades pământul,
Când Eu mereu te strig de sus,
De ce stai gârbovit pe cale,
Când Eu duc greul ce-ai de dus.

Ridică-n grab-a ta privire,
Și nu privi spre lumea rea,
Ridică mâna căci din ceruri,
Te-atinge azi puterea Mea.

Eu vreau să-ți dau acum tărie,
Să nu mai fii slăbănogit,
Eu vreau să-ti dau o-mbrățișare,
Să simți ce mult ești tu iubit.

Eu vreau sa-ți împlinesc dorința,
De a păși în veșnicii,
La brațul Meu... în infinitul,
Acelor străzi doar aurii.

Ca să te duc aș vrea la ape,
Ce niciodat nu vor seca,
Ca să-ți găsești acea odihnă,
Dorită de ființa ta.

De veghe stai mereu pe stâncă,
Pe culmea ei te-am pus doar Eu,
Și niciodat... nu da uitării,
Că te-am ales sa fii al Meu.

Eu te-am ales pentru vecie,
În moarte tu să nu cobori,
Și vreau să știi că Eu pe tine,
Te-aștept copile după nori.