De ce tu plângi copile dragă

De ce tu plângi copile dragă,
În nopțile ce sunt târzii,
Ascultă cum în miez de noapte,
Tu singur nicicând nu rămâi.
//Ridică către cer privirea, și printre stele-o să zărești,
O mână care-i mângâiere, e-a Domnului din slăvi cerești. //

De ce suspini copile dragă,
Și-n inimă ascunzi mereu,
A ta durere ce o știe,
Căci toate știe Dumnezeu.
//Ridică către cer privirea, și printre nori o să zărești,
O mână care-i alinare, e-a Domnului din slăvi cerești. //

De ce ești trist copile dragă,
Când Domnul este nelipsit,
Din calea vieții tale care,
Este ea înspre infinit.
//Ridică către cer privirea, și printre raze-o să zărești,
O mână care-i alinare, e-a Domnului din slăvi cerești. //

De ce privești copile dragă,
Pământul când numai de sus,
Tu poți primi azi ajutorul,
Ce-i doar în mâna lui Isus.
//Ridică către cer privirea, și după zări tu să privești,
O mână ce-ți dă ajutorul, e-a Domnului din slăvi cerești. //