De ce ți-e inima-ntristată

De ce ți-e inima-ntristată

De ce ți-e inima-ntristată,
De ce ți-e sufletul mâhnit,
Copilule ce ești de Mine,
Atât de mult mereu iubit.

De ce adesea frământarea,
Te tulbură atât de greu,
De-atâtea ori a Mea putere,
Tu ai văzut-o fiul Meu.

De ce-ți sunt nopțile azi zile,
Când Eu de veghe-n ele sunt,
De ce mereu spui azi copile,
Că singur ești tu pe pământ.

Când lângă tine mii de stele,
Și luna este-n nopți mereu,
În zi ai razele de soare,
Pe care azi cobor și Eu.

De ce apleci a ta privire,
Pe nume când te strig de sus,
De ce tu uiți că Cel mai mare,
Azi dintre toți sunt Eu... Isus.

Doar știi că Eu sunt o putere,
Ce este-n cer... și pe pământ,
Tu lasă astăzi ca să zboare,
Doar înspre mine al tău gând.

Și vei vedea că izbăvirea,
Dintr-un înalt azi cer sublim,
Ea va veni îndat la tine,
De pace ca să fii vreau plin.

Încrede-te numai în Mine,
Copil de vremuri tulburat,
Și vei vedea cum ajutorul,
Va coborâ la tine-ndat.
Amin