De ce te temi de vremea grea

De ce te temi de vremea grea, când Domnul e cu tine,
De ce te temi ca să pășești când Tu cu Dumnezeu,
De mână ești pe-un drum deschis prin jertfa Lui adusă,
N-a fost deschis prin jertfa ta, nu l-am deschis nici eu.

De ce te temi să-naintezi, prin negura de ceață,
Când ți-a promis că El va fi mereu cu tine-n ea,
De ce te-ascunzi când la loc larg... te-a scos Isus... la viață,
De ce te temi că vei pieri, când calci pe urma Sa.

De ce te temi de vremi pustii, când El ți-a spus odată,
Că singur tu pe-acest pământ, vre-o dată nu vei fi,
De ce orfan tu spui că ești când ai în cer un Tată,
E Dumnezeu ce niciodat, nu te va părăsi.

De ce te temi ca să-ți ridici, spre ceruri azi privirea,
Mereu tu spui că ai genunchi, ce sunt slăbănogiți,
De ce tu spui că rătăcești, de nu stai la o masă,
Cu răii și cu cei păgâni, de diavol amăgiți.

Ascultă susurul cel blând, ce-ndată se coboară,
În liniște de îl aștepți, tu îl vei auzi,
De-l vei vedea doar pe Isus, în tot ce te-nconjoară,
Puterea Lui o vei simți, oriunde tu vei fi.

Să nu te temi c-un Dumnezeu, ce este-atât de mare,
Lumină poate să îți dea, și dragoste mereu,
De toate poate-a te păzi, puterea Lui e mare,
Căci El nu este-un pământean, El este Dumnezeu.

Ascultă pasul ce mereu, se-aude lângă tine,
În noapte este-un stâlp de foc, în zi un nor senin,
Ascultă azi... un glas duios, ce strigă către tine, , , Tu nu te teme fiul meu, căci Eu îndată vin".