De ce te-ndepărtezi tu azi de Domnul

De ce te-ndepărtezi tu azi de Domnul,
Asculți acele șoapte ce-ți tot spun,
Că singur ești în lupta grea pe drumul,
Deschis ce-i pentru tine de un Sfânt.

De ce în deznădejdi ți-ascunzi ființa,
În umbra nopții reci ce a venit,
Creștine... nu un om pe cruce-odată,
S-aducă mântuire a murit.

De ce ascunzi acele lacrimi care,
Azi pot să îți aducă un alin,
Tu lasă-le să curgă, căci sunt lacrimi,
Ce pot să șteargă azi al tău suspin.

De ce tu taci durerea când e mare,
Privești pământul trist și-ndurerat,
Ridic-a ta privire căci în slavă,
Tu ai un Tată sfânt... ce-i minunat.

Tu ai un Salvator divin în ceruri,
Să te salveze mult El azi ar vrea,
Încrede-te în El, mereu, în toate,
Și vei vedea pe drum puterea Sa.

E Cel ce-ți poate-aduce alinare,
E Cel care de mână ar dori,
Ca să te țină-n drumul vieții tale,
În zile dar și nopți ce vor veni.

Tu doar să crezi că Domnul toate poate,
De El vre-o dată nu te-ndepărta,
Creștine să rămâi mereu la umbra,
Acelor aripi ce-s deasupra ta.

Sub ele nu vei fi tu niciodată,
Un singur părăsit pe-acest pământ,
Mereu tu vei simți acea-ndurare,
Ce poate să o aibă doar un Sfânt.
Amin(diana)