De ce te lași bătut de valuri

De ce te lași bătut de valuri,
De vânturi teamă-adeseori,
Aduni în inimă creștine,
De ce nu urci, de ce cobori? ,
De ce suspini când bucuria,
Te-așteaptă dincolo de mări,
De ce privești astăzi pământul,
Când biruința-i după zări.

De ce durerea porți întruna,
De ce nu lași povara grea,
Plătit ți-a fost întreg păcatul,
Pe cruce sus, pe Golgota,
Sub stropi de sânge-a curs iertarea,
Șuvoi de viață se scurgea,
Privește soarele chiar dacă,
Se lasă noapte-n fața ta.

Cu mâinile însângerate,
Eliberare ți-a adus,
Căci moartea Lui ți-e astăzi calea,
Ce duce numai la Isus,
Te-a-mpodobit cu frumusețea,
Ce-o are numai chipul Său,
Nu te-ntrista... căci lângă tine,
E bucuria, Dumnezeu.

Iubirea Lui ți-e alinare,
În palme sfinte-ai fost săpat,
Mergi înainte-n încercare,
Căci toate vor sfârși odat,
O țintă cerul să îți fie,
În alergare nu opri,
Căci te așteapt-o veșnicie,
În ea cu Domnul tu vei fi.

Vei fi în toi de primăvară,
Cu frunze ce n-or vesteji,
Culoarea florilor vre-o dată,
Acolo nu vor ofili,
Acolo este veșnicia,
Acolo este Dumnezeu,
Acolo te așteaptă viața,
Acolo nu poate fi greu.
Amin