De ce suferinta?

Ne-ngăduie Isus și încercări, durere, lacrimi și necaz în viață,
Ca să ne apropiem mai mult de El și s-ascultăm de-a Domnului povață.
Să urmărim și pacea și sfințirea, să nu uităm că toate au un rol,
Să fim noi mai sensibili pentru alți, sau poate ca avem de-umplut un gol.

Da suferința vine ne-ntrebată și nu putem nicicum s-o ocolim,
Da dacă-o acceptăm ca pe-o școală, noi lecția pe loc s-o însușim.
Așa lucra-vom între noi răbdarea, apoi ca rod și biruință vom avea,
Să nu cârtim, ci să aducem Slavă și Domnului să mulțumim și pentru ea.

El ne iubește fără de măsură și nu vrea să ne lase să pierim,
De-aceea El ne dă învățătură și apoi la lecții practici ne-ntărim.
Acuma însă noi s-avem armura, cu care să luptăm pentru câștig,
Și coiful mântuirii și sabia Scriptura, învăluiți de-al rugăciunii dor aprig.

Să încălțăm mereu a râvnei pace, să fim încinși cu adevăr oricând,
Și-apoi ca scut noi să luăm credința, să mergem înainte cu avânt.
Iar ca pieptar s-avem neprihănirea, platoșa dragostei s-o avem pe noi mereu,
Și doar așa putea-vom stinge toate, săgețile arzătoare a celui rău.

Așa că suferința e o cale, de-a fi ca El și de a-I semăna,
Iar dacă vreți e binecuvântare, fiindcă ne învață a răbda.
La rândul ei răbdarea ne aduce, speranță și nădejde pe deplin,
Ca-atunci când ne-ntrebăm ce-i suferința? Răspunsul este: DRAGOSTE amin!