De ce nu-ți aud azi glasul

De ce nu-ți aud azi glasul

De ce nu-ți aud azi glasul, când Isuse eu te chem,
De ce ai închis azi cerul, și sub el mă lași să gem,
De ce nu-ți simt alinarea, Dumnezeule divin,
De ce-mi stă astăzi în față, un pahar plin de venin.

De ce duc singur povara, care-mi este-atât de grea,
Gândul meu zboară-ntr-o vreme, și Tu ca să fii aș vrea,
Dar nu ești... singurătatea, mă-nsoțește zi de zi,
De ce astăzi eu te caut, dar nu pot a te găsi.

De ce-i lung-a Ta tăcere, de ce eu nu te aud,
Nu aud azi glasul care-i auzit chiar și de-un surd,
De ce te-ai ascuns de mine, de ce eu azi nu te văd,
De ce-n jurul meu e astăzi, un întins... mâlos prăpăd.

De ce vântul azi doar bate, de ce El nu e mustrat,
De ce norii azi aruncă, stropi de foc neîncetat,
Ce vrei ca să faci din mine, când Tu mă vei auzi,
Căci o noapte azi îmi spune... că ea nu se va sfârși.

De ce marea-i tulburată, nici furtuna nu se-oprește,
De ce-n barca mea Isuse, astăzi nu se mai vâslește,
De ce este fără maluri, marea... care-i viața mea,
De ce sunt atât de singur, de ce viața este grea.

Vreau doar un răspuns la toate, unde ești Tu Doamne-acum,
Când prăpastia din față, mă oprește azi pe drum,
De ce sunt atât de singur, este tot ce vreau să știu,
Căci atunci când ridic ochii, văd doar un întins pustiu.