De ce lupți singur

De ce lupți singur și nu vrei
Să ai pe cineva cu tine?
Tu ai nevoie și de ei
Și ei au nevoie de tine.

La părtășie cu ai tăi frați
Trebuie să mergi fără-ncetare.
Aduți aminte când erați
Uniți cu toți în adunare.

Ce bucurii dumnezeiești
Erau atunci între voi!
Acum prea bine nu mai ești
Și drumu-ti e tot mai greoi.

Singur vei obosi prea tare
Și nu-ți va fi deloc ușor.
Vei fi prea slab în încercare
Și prea lipsit de ajutor.

Hai, vino iar la părtășie,
Rămâi cu noi, frate iubit.
Aici la noi e bucurie,
Alege să fii fericit!

Un mădular nu poate fi
Desprins de trup și să trăiască.
Doar rămânând în trup, să știi,
El poate să se mântuiască.

Dacă din foc îndepărtezi
Un simplu lemn și-l pui deoparte,
Ce se va întâmpla, ce crezi?
Va arde fără celelalte?

Va arde, dar nu va dura
Și în puțin timp se va stinge.
Dar unde-i mare grămada,
Acolo focul va învinge.

Rămâi cu noi, nu mai pleca
Și fă-ți viața mai ușoară.
Singur, sigur nu vei putea
Să ai în suflet primăvară.

Aici, la sfânta părtășie,
Coboară Domnul între noi
Și lasă-un val de bucurie
Și peste noi revarsă ploi.

Sunt ploi de binecuvântare,
Sunt bucurii prin duhul sfânt.
Ne bucurăm și prin cântare
Și prin al Domnului cuvânt.

Cuvântul Domnului ne spune
Că singuri nu vom rezista,
Dar unde's doi sau trei El pune
Din harul și din mila Sa.

De ai simțit din nou putere
Cum ai simțit și altădată,
Dac-ai simțit o mângâiere
Din dragostea adevărată,

Nu amâna, renunță azi
Cu totul la singurătate,
Că dacă nu, poate-ai să cazi
Și n-ai să te mai ridici, frate!