De ce-i atât de greu

De ce-i atât de greu pe drumul care,
Doar fericire caut zi de zi,
De ce-s doar lacrimi multe și amare,
De ce nu pot o clipă eu zâmbi.

De ce nu-i soare... vântu-adesea bate,
De ce-i fără răspuns azi gândul meu,
De ce mi-e gura oare amuțită,
De ce, de ce, de ce scump Dumnezeu.

De ce e noaptea lungă și doar rece,
De ce doar ploaie ceru-a scuturat,
Asupra sufletului meu Isuse,
Ce numai alergând te-a căutat.

De ce doar multe lacrimi mi-este hrana,
De ce odihnă Doamne nu găsesc,
De ce mi-e zâmbetul pierdut azi oare,
De ce doar deznădejde întâlnesc.

De ce nu mi-e ușoară astăzi calea,
De ce doar văi adânci eu calc cu greu,
O Doamne dar mai am o întrebare,
De ce, de ce, de ce Isuse eu.

Aș vrea să pot vedea o licărire,
Aș vrea fară-ntrebari eu ca să fiu,
Aș vrea să pot vedea și o lumină,
În viața ce-i oprită-n ceas târziu.

Aș vrea să nu cobor în nimicire,
Căci Doamne înspre ea sunt azi împins,
Aș vrea să pot urca dar multe șoapte,
Îmi spun că sunt zdrobit... că sunt învins.

De ce... . îmi este marea întrebare,
De-o lungă vreme fără de răspuns,
Și iar te-ntreb de ce... de ce Tu Doamne,
De mine astăzi stai... atât de-ascuns.

Arată-ți doar o clipă astăzi fața,
Înveselește-mi inima căci vrea,
Ca printre lacrimi care o doboară,
Ea ție o cântare a-ți cânta.

Oprește-te să-ți simt azi duioșia,
Ce este doar la Tine Dumnezeu,
Și-n toate a Ta voie doar sa fie,
Nu gândul sau dorința ce-o am eu.