De ce-i atât de-amară viața

De ce-i atât de-amară viața
autor. Diana (G. U)

De ce-i atât de-amară viața,
Și lupta ei e-atât de grea,
De ce se plouă doar cu lacrimi,
Care topesc ființa mea.
De ce pe buze-apar necazuri,
În inimi suferințe vin,
De ce-mi devine așternutul,
Adeseori doar un suspin.
De ce îmi flutură prin plete,
Atâtea vorbe ce mă dor,
Acele mâini ce mă ajută,
Ca eu pe cale să cobor,
De ce mi-e viața o-ntrebare,
De ce nu-mi este un răspuns,
Să-mi nasc-un zâmbet printre rane,
Mi-ar fi un zâmbet îndeajuns,
De ce-i atât de-amară viața,
Cu drumuri grele ce-s în ea,
Cu pietre multe aruncate,
E fără milă viața mea,
De ce pe pleoape mă apasă,
A vremurilor griji ce sunt,
De ce îmi dau mereu târcoale,
Și vrăjmășii ce-s pe pământ,
De ce nici timpul nu m-ascultă,
În loc se-oprește... trece greu,
Când eu îi cer să se oprească,
Acolo sus la Dumnezeu,
Ca eu să uit de-ntreaga viață,
Care mereu m-a ocolit,
Să uit de-această trecătoare,
Ce-atât de mult m-a chinuit.
Amin