De ce eși iară prigonit

De ce iară, de ce Doamne, astăzi ești batjocorit,
De ce iar se-aruncă pietre-n numele Tău preamărit,
De ce ești lovit de fapte, ce rușine ți-au adus,
Doamne de ce iar pe Tine, azi păgânii te-au străpuns.

De ce mare întristare, îți aduc acei creștini,
Pentru care ți-ai dat viața, lepădați ce-s azi... străini,
Te-au urcat din nou pe cruce, cuie-n mâini ei ți-au bătut,
Cu a lor trăire care, noi la Tine n-am văzut.

Al Tău nume sfânt și mare, este azi batjocorit,
Cu păcate... spurcăciune, la păgâni ce-ai întâlnit,
Pe amvoane este lupta, ești uitat Tu Dumnezeu,
Căci ocupă-n adunare, oamenii azi locul Tău.

Misiuni ce-s de cinci stele, pentru Tine azi se fac,
Când mijlocitori în taină, suferă adânc... și tac,
Înălțată e cântare, sub lumini, cu tobe... fum,
Dar fără de har... iubire, a lor dragoste... e scrum.

Își ia omul astăzi slava, Doamne... nu mai este-a Ta,
Fiecare las-o urmă, însă fără a purta,
Crucea grea... și jugul care, Tu l-ai dus mereu iubind,
Căci e greu să urci calvarul, drumul către-un loc divin.

Alungat ești Tu și astăzi, de mândria-acestui neam,
Ce ucide cu cuvinte, căci e astăzi un bairam,
Calea lat-a pocăinței, care nu Tu ai lăsat,
Ce-ai lăsat cu-a Ta trăire, este ocolit... uitat.

Nu există unitate, dragostea a dispărut,
Lupii au pătruns în turmă, omul este de temut,
Căci ai fost Tu dat afară, de dorințe omenești,
De a stăpâni pământul, au uitat cine Tu ești.

O Isuse... scump Părinte, Tu coboară... ca să fii,
Cel ce sta mereu în frunte, și așa vrem să rămâi,
Ca să ne conduci spre Țara, unde Tu nu vei mai fi,
Prigonit cum ești și astăzi, căci iubirea va domni.
Amin