De ce, de ce, de ce, de ce?

De ce ne prigoniți cu ură și-n pace nu ne mai lăsați
de ce ne bateți și ne-nchideți și ne ucideți torturați,
de ce răpiți puținul nostru cu greu și cu sudori muncit,
de ce-alungați părinții noștri bătrâni, cu sufletul zdrobit,
de ce ne chinuiți copiii și bateți fetele turbați,
de ce ucideți frații noștri și-i chinuiți nevinovați,
de ce nici drept, nici libertate, nici pâine numai noi n-avem,
de ce cu teamă zi și noapte privim mereu tot ce vedem,
de ce să fim pândiți întruna și-n muncă și în așternut,
- de ce, de ce, de ce? - răspundeți, la cine ce rău am făcut?

N-am vrut nici bunurile voastre, nici ranguri, nici măriri, nici bani,
nu v-ați temut c-a voastre locuri au să le ia niște sărmani,
n-am fost dușmanii vieții voastre, n-am vrut să vă răpim ce-aveați,
nici piedici nu v-am pus în calea spre ținta care-o urmăreați,
nici n-am căutat prin uneltire în contra voastră vreun folos
n-am lăcomit nici locul vostru și nici belșugul de prisos,
nimic n-am vrut din ce-ai al vostru, nici n-o să vrem nimica, știți!
atunci de ce, de ce? - răspundeți de ce, de ce ne prigoniți?

Cui i-am făcut vreun rău vreodată, cui i-am răpit ceva și cui
noi i-am făcut vreo nedreptate, nedându-i ce era al lui?
pe cine am făcut să plângă, pe cine-am prigonit și-nchis,
pe cine-am alungat pe drumuri sau am bătut sau am ucis,
cui i-am luat vreodată casa sau pâinea lui muncită drept
sau cui i-am îngrozit copiii în miezul nopții prins de piept,
sau cine ar putea să spună că i-am făcut măcar ceva?
- de ce atunci, de ce, răspundeți, de ce umblați cu noi așa?

Sau am greșit în contra țării? - N-am mers atunci când ne-a chemat,
n-am apărat-o, n-am slujit-o, cinstit în tot ce-am datorat?
am dat noi mâna cu vrăjmașii, avut-am noi vreun gând străin,
am fost găsiți cu trădătorii purtând în suflete venin,
nu-s moșii și strămoșii noștri sub glia asta îngropați
și nu-s între eroii țării, de-ai noștri soți, părinți și frați?
Ce-ați dovedit în contra noastră, vreo faptă rea sau gând urît?
- de ce, de ce atunci? - răspundeți, de ce ne dușmăniți atât?

Sau contra Templului greșit-am? - Noi oare n-am dorit mereu
curat și sfânt să fie templul așa cum cere Dumnezeu?
n-am vrut noi oare ca păcatul din el să fie-afară scos,
n-am vrut ca-n el deplin să fie Stăpân slujit de toți Hristos
și n-am luptat noi ca altarul să nu mai fie profanat
ci slujitorii și poporul să aibă sufletul curat?
n-am vrut noi s-ascultăm de Domnul trăind cinstit Cuvântul Său?
- de ce atunci, de ce, răspundeți, de ce ne vreți atâta rău?

Dac-am aflat în rugăciune și-n duh plăcerea de Hristos,
dac-am umblat să facem totul cu setea după mai frumos,
dac-am căutat al nostru suflet să-l mântuim de la păcat,
dac-am iubit ce-a fost cucernic, ce-a fost frumos și-adevărat,
dac-am dorit ca fiii noștri să fie fericiți crezând,
dac-am răbdat iertând cruzimea și urii i-am răspuns iertând,
dac-am aflat plăcerea-n lacrimi și-n dulcile cântări cerești,
dac-am jertfit pentru credință iubiri și lucruri pământești,
dac-am mărturisit lumina în jurul nostru și-am aprins,
dac-am adus lucirea vieții în ochii celui prea învins,
dac-am luptat s-aducem pacea în viața celor învrăjbiți,
dac-am trudit să fim cu toții mai buni, mai harnici, mai cinstiți,
dac-am voit s-ajungă lumea întreagă-n slujba lui Hristos
ce-a fost în asta rău? - răspundeți!
și ce-a fost oare dușmănos?

De n-a fost rău,
și nici o vină din toate nu ne dovediți
de ce, de ce, de ce? - răspundeți
de ce, de ce ne prigoniți?... Dar sunteți tari și nu vă pasă,
nici seamă nu dați nimănui,
- Hristos Cel Viu însă vă vede
veți da odată-n fața Lui!