De ce azi în adunare, strigăte nu se aud

De ce azi în adunare, strigăte nu se aud,
De ce pe genunchi creștinii, fețele ei își ascund,
De ce nu sunt ridicate, mâinile în rugăciuni,
De ce nu se văd și astăzi, ale Domnului minuni.

De ce este o cântare, una fără vindecări,
De ce oare pocăința, are mai multe cărări? ,
De ce se alege oare, din cuvânt doar ce-i plăcut,
De ce între ei și frații, nu se mai iubesc azi mult.

De ce nu e vindecare, printre cei bolnavi ce sunt,
De ce oare-n adunare, bate azi a lumii vânt,
Cu acele ce-s la modă, haine pline de mândrii,
Care nasc și lăcomia, sting iubirea cea dintâi.

De ce-s gurile-amuțite, de ce inimi azi s-au stins,
De ce-s fețele-aplecate-n rugăciuni fără de plâns,
De ce nu e cercetare, și iubirea s-a răcit,
Domnul mântuirii noastre, de ce harul nu-i simțit.

De ce-i lupta la amvoane, aleargând după-nălțimi,
De ce este goliciune, nu se văd azi heruvimi,
Îmbracați cu aripi sfinte, printre ei când te-arătai,
Nu mai ești la loc de cinste, printre sfinți cum Tu erai.

Iartă-ne te rog păcatul, ce-i un zid pe drum mereu,
Ne desparte și de Tine, și de-al Tău har Dumnezeu,
Iartă-ne nelegiuirea, ce-n popor ea a pătruns,
Pune-ne numai pe urma, care sânge sfânt a curs.

Iartă-ne și nepăsarea, sa ne cercetezi am vrea,
Dar nepăsători Isuse, printre noi nu vei putea,
Să cobori căci nepăsarea, astăzi ne-a îndepărtat,
De iubirea, bunatatea, ce mereu ți-ai arătat.
Amin