De ce?

De ce alegi pe doua drumuri?
Sa mergi pe calea vietii tale,
Si spui ades ca urci pe munte,
Cand tu defapt ... cobori la vale.

De ce alergi la tot ce lumea,
Iti da in dar ca o placere,
Si nu alegi sa urci pe culmea,
Fericirii efemere.

De ce nu vrei sa-mparti iubirea,
Celui ce sade-n vesnicie?
De ce iubesti numai cu firea
Si bine iti doresti doar tie...

De ce te-ascunzi dupa cortina,
Si pari sa fi un bun crestin?
Si lasi in urma ta ruina
Si-amaraciune si venin.

De ce pozezi in adunare,
Un frate iubitor si bun?
Iar in afara vietii tale,
De Dumnezeu tu esti imun .

Tu nu sti oare ca pe calea,
Ce Dumnezeu ne-a aratat?
Nu poate merge orisicine,
Si nu se merge cu pacat?

Tu nu sti ca Lui nu ii place,
Sa fim fatarnici, farisei,
Oare nu sti ca El cunoaste,
Si inima si pasii tai?

Oare vrea El sa fim cu lumea?
Pe drumul nostru neclintit,
Oare Samson n-a fost odata?
Si Dumnezeu l-a pedepsit?

Oare nu avea el putere,
Cand de Cel Sfant a ascultat?
Dar alergand dupa placere,
A pierdut tot ce i s-a dat!

Si Saul prin neascultare,
A pierdut tronul de-mparat,
A pierdut binecuvantarea,
Pe care Domnul lui i-a dat.

Si Anania si Safira,
Cand pe Dumnezeu au mintit,
Ascultand ce le spuse firea,
Indata ei au si murit.

Iar Lucifer, frumosul inger
In lauda conducator,
Ce locuia acolo in cer,
Cantand cu ingerii in cor.

S-a gandit sa fie mai mare,
Ca preaiubitul Imparat,
Si pentru-a lui neascultare,
Dumnezeu jos l-a aruncat.

Sa nu fim si noi ca cei care,
Domnul indat' i-a nimicit,
Ci sa pazim a Lui chemare,
Sa facem ce ne-a poruncit!

Caci nu e greu pe calea vietii,
Cand mergi de mana cu Isus,
Caci vin si zorii diminetii
Si intr-o zi vom merge sus!