De ce?

De ce s-a stis frumosul dintr-o floare?
Si farmecul din crinul inflorit,
De ce incet toata natura moare?
Si florile din camp s-au ofilit ... .

De ce azi pomii nu mai au cununa?
Si soarele parca s-a stins demult,
De ce parca se stinge-ncet si luna?,
Si stelele din ceruri au cazut.

De ce in lume nu mai este pace?
Si ura sus pe culmi s-a ridicat,
De ce sa ne uram ne place ?
Si facem numai ce este pacat.

De ce purtam in noi inimi de gheata?
Si zambetele de pe-obraz s-au stins,
De ce nu mai avem senin pe fata?
Suntem crisparti si teama ne-a cuprins.

De ce nu mai traim in fericire?
De ce umblam cu pasi marunti si goi?
De ce in lume este despartire?
De ce ne place numai in noroi?

De nu credem in dumnezeire?
DE ce adesea suntem inselati?
De ce noi mergem azi inspre pieire?
De ce noi nu ne mai iubim ca frati?

De ce in lume ne traim viata?
Numai in pofte, numai in desfrau.
Poti sti ca te asteapta dimineata?
NU te-ai gandit ca maine e tarziu?

Intoarce-te tu cer auzi strigarea!
Vino in graba la al tau Pastor,
Caci numai Domnul este alinarea,
Numai El poate fi Mangaietor !

O nu mai sta caci Isus te iubeste,
Cu lacrimi El iti spune ca sa vi,
Hai lasa lumea si te pocaieste,
Intoarce-te si fericit vei fi!