De ce ?

De ce ?

De ce suntem săraci
La propriu, și cu Duhul ?
De ce ne vindem sclavi,
Când alți ne pun jugul ?
De-ar fi un jug creștin,
Ar fi mai de folos...
Dar jugul sărăciei,
Ne trage tot mai jos...
De ce alți pământeni,
Se scaldă-n bogății
Când alții adorm în lipsuri,
În boli și-n sărăcii ?
De ce ne întristăm,
Când auzim de rele
Și nu zâmbim în fața,
Poverilor, ce-s grele...?

Sub ce blestem noi suntem ?
De ce n-am fost iertați ?
Să nu mai fim departe ,
Străini, și emigranți...
De ce ne vindem țara,
Bucată cu bucată ?
De ce corupții lumii,
Doar fala lor o cată ?
De ce ne amintim,
De Sfântul doar la greu ?
Iar când mâncăm din mană,
Nu-L vrem pe Dumnezeu?
De ce ne plâng copiii,
Flămânzi și umiliți
De dorul unei mame,
Când cresc fără părinți?
De ce prin adunări,
Nu-i foc, și nici jeratic?
S-a transformat credința,
În spirit democratic...


De ce arginții lumii,
Au trecere în toate ?
De ce iubim păcatul,
Când el aduce moarte ?
Nu suntem toți un boț,
De lut într-un tipar ?
De ce târâm Olarul,
Sub talpa noastră, iar ?
De ce unii aleg,
Tendința ,, de a fi ’’?
Iar noi cântăm balada,
Pe cea ,, de a nu fi’’...
De ce ne înșelăm,
În vorbe și în fapte
Și înghețăm în noi,
Iubirea de aproape?
Sunt multe ce așteaptă,
Răspuns... (la întrebări!)
Dar toate sunt născute,
Din lacrimi, și-ntâmplări.
Guverne nu vor fi,
Ca al lui Solomon...
Pământu-i la extremă...
...E simplu: Babilon!

Viorel Balcan 26 april 2013