DE CE?

DE CE ?


De ce te zbaţi în necredinţă
şi fugi de Cel ce te iubeşte ?
De ce respingi mereu salvarea,
când Tatăl încă te primeşte ?

De ce te-ncrezi în bogăţie,
când nu ţi-aduce fericire ?
De ce te lauzi cu ştiinţa,
când ea nu-ţi dă şi mulţumire ?

De ce nu cauţi sensul vieţii,
primind în dar din cer lumina ?
De ce nu recunoşti păcatul,
cel care poartă toată vina ?

De ce te laşi purtat de valuri,
spre-abisuri înfiorătoare ?
De ce nu vezi că slava lumii
şi chipul ei sunt trecătoare ?

De ce trăieşti în astă lume,
când n-ai în faţă nici o ţintă ?
De ce asculţi atâtea şoapte,
ce pot să-nşele, să te mintă ?

De ce alungi mereu din tine
mustrarea conştiinţei tale ?
De ce iubeşti şi-alegi minciuna,
când Adevăru-ţi stă în cale ?

De ce n-auzi că-n uşa casei
îţi bate iar cu drag iubirea ?
Deschide! Trage-ACUM zăvorul
şi ia, din ceruri, mântuirea!

Isus inima ta o cere
Să-I dai mereu locul dintâi.
Şi El să-ţi toarne-n ea putere
În voia Lui tu să rămâi.