De când te cunosc pe Tine

De când te cunosc pe Tine, parcă totul e schimbat,
Parcă floarea-i mai frumoasă, cerul îi mai înstelat,
Căci eu toate înainte, n-am știut să prețuiesc,
Tot ce Tu-ai creat Isuse, nu știam să le iubesc.

De când te cunosc pe Tine, parcă totul e-o splendoare,
Parcă noaptea nu e noapte, parcă luna este-un soare,
Cât de multă frumusețe, eu în viață n-am știut,
Acea Doamne neștiință-mi, este astăzi un trecut.

Căci de când pe drumul vieții, Tu în cale mi-ai ieșit,
Nu am teama morții care, multă vreme m-a orbit,
Văd mereu... mereu în față, o ieșire la sfârșit,
Care este începutul, vieții ce-i un infinit.

De când te cunosc pe Tine, o dorință-mi arde tare,
Ea în piept îmi este-aprinsă, vreau tot ce sfârșit nu are,
Mă aleargă spre apusul, vremurilor care sunt,
Ea mă face-ntotdeauna, să privesc spre locul sfânt.

Ea mă face doar pe Tine să te vreau în viață eu,
Căci de când te știu pe Tine, Tu mi-ești Doamne Dumnezeu,
Tu mi-ești Mamă, Tu mi-ești Tată, ce frumos că azi te știu,
Chiar de-s singur eu pe lume, viața mea nu-i un pustiu.

Pot sa bată vânt și ploaie, chiar să urle un adânc,
Chiar și în amărăciune Ție, astăzi pot ca să îți cânt,
De când te-am aflat pe Tine, bucurie am mereu,
Am și pace când se-arată-n noapte umbra celui rău.

Am în inimă speranță, am nădejdea că-ntr-o zi,
Ca să mă înalți la ceruri pe un nor vei reveni,
Bucuria mântuirii, eu o am de când te știu,
Tot de-atunci sunt plin de viață, tot de-atunci sunt Doamne viu.