De când te-am cunoscut

De când te-am cunoscut în viață,
De când pe Tin' te-am întâlnit,
Am zile Doamne doar cu soare,
Care încep din răsărit,
Până apare-un asfințit.

De când mi-e ziua doar senină,
Și noaptea parcă este zi,
E plină ea de-a Ta lumină,
Oriunde Doamne aș privi,
Tu peste tot în ea ai fi.

Nu mă-nspăimântă nici o șoaptă,
Nici visele ce mă trezesc,
Eu lor le spun în miez de noapte,
Pe Domnul meu eu îl iubesc,
Și Lui eu viața-i dăruiesc.

Nici luptele ce sunt în ele,
Acele ce mă-nfricoșau,
Acum nu sunt atât de grele,
Cum ele-odată Doamn-erau,
Când de pe cale mă opreau.

E-atât de minunat cu Domnul,
Eu viața mea să o trăiesc,
Și pe-acest drum al suferinței,
Pe care azi călătoresc,
La El puterea o găsesc.

La El găsesc eu alinare,
În orice clipă m-aș afla,
Mi-aduce zâmbetul pe față,
Oricât eu azi m-aș întrista,
El singur nu mă va lăsa.

De când l-am cunoscut pe Domnul,
El viața mie mi-a schimbat,
Și mi-a zidit o temelie,
De nimeni dar și niciodat,
Nicicând să nu fiu sfărâmat.

Ooo... Doamne-a mea tărie-n viață,
Spre Tine strig căci vreau să-ți spun,
Slăvit să fii că-n a mea viață,
Tu mie mi-ai deschis un drum,
Pe care mă păzești acum.