De când mă ştiu...

"De când mă ştiu sunt pocăit!
Sunt bun creştin... de mii de ani!
Nu fur, nu bat, n-am spart un geam...
Şi chiar mie silă de Satan...

De când mă ştiu...sunt un om bun...
Ba chiar mai bun, de cum eşti tu!
Nu plâng, aşa..ca un nebun...
La rugăciuni...eu nu zic nu...

De când mă ştiu...eşti pocăit?
Să-ţi vezi frumos de treaba ta...
Eu sunt mai sfânt...nu terfelit...
Cu bârfe şi ocară grea...

De când mă ştiu...ce Dumnezeu...
Că-mi pare rău în orice ceas...
Că am pierdut ultimul leu,
Ce pentru vin mi-a mai rămas...

De când mă ştiu...tu nu-mi vorbi...
Că mântuirea pentru mine
E să am totul ce-oi dori...
Şi chiar aş face-o nebunie...

De când mă ştiu...eu sunt curat...
Nu am cazier de puşcărie...
Mai trag din pipă...neapărat...
Lângă o duşcă de tărie!

De când mă ştiu...eu am familie...
Şi multe fete am plăcut...
M-au mai chemat la ele-acasă...
Că sunt bărbat pe-acest ţinut...

De când mă ştiu...vorbesc de bine...
Nu sunt ca pocăiţii-acei...
Ce limba cu blesteme-o ţine...
Eu nu înjur de dumnezei...

De când mă ştiu...lucrez cu frică...
Că omul unde el munceşte...
Spune proverbul lu Mitică:
Din munca lui, şi el...trăieşte!

De când mă ştiu...eu am valoare...
Sunt om de bine la oraş...
Mă ştiu prietenii pe cale,
Dar pe vecini...sunt nişte laşi...

De când mă ştiu...am viaţa mea...
Şi eu religia nu o schimb...
Că pocăinţă... şi aicea!
Cum vreau eu pot să o cultiv!

De când mă ştiu"...DE când te ştiu...
Că eşti un mort...
Cu ochii deschişi,
Şi totuşi orb...

De când te ştiu...eşti un om bun...
Cu patimi rele şi tutun...
Cu obiceiuri desfrânate,
Ce au să te ducă la moarte...

De când te ştiu...ai răutate...
Şi nu ai milă nici dreptate...
Şi nu te recunoşti de vină...
De când te ştiu că n-ai lumină...

De când te ştiu...că nu primeşti...
Ce Dumnezeu ţi-a dăruit...
Că nu vrei să te pocăieşti,
De viaţa ce ai pătimit...

O...de când te ştiu...că eşti un sfânt...
Un sfânt din iad ,un sfânt mormânt!
Şi nu ai vrea ca să învii...
Te ţii mereu doar de prostii...

"De când mă ştiu"...aşa suna
O rugăciune de disculpă...
A unui om ce nu ar vrea,
Să-audă strigătul de "urcă"...

TE urcă-n carul mântuirii...
Nu sta în spate-acuzator...
Că drumul e sortit pieirii...
Dar carul zboară sus pe nor!!!

De când mă ştiu...ne spune Isus...
Că vreau să scap pe om de iad...
Dar el nu vrea...ci e pe minus...
Şi tot aşa va rămânea...

Un minus pentru foc din iad...
Un om pierdut...un om ratat...
Şi plin e iadul de minus...
Numai în cer avem un plus...

De când mă ştiu...din veşnicie...
Şi-o să mă ştiu...tot de acol'!
De astăzi vin la mântuire...
De când mă ştiu...de când sunt nou...