De când Îl iubesc pe Isus

De când Îl iubesc pe Isus,
mai 'nalt mi se pare înaltul,
cărările urcă mai sus
și soarele-i altul!

De când Îl iubesc pe Isus
bujorii mai roșii se-arată,
iar stelele, cum ies în apus,
n-au fost niciodată.

De când Îl iubesc pe Isus,
aș vrea să-l ador ca Debora,
un cântec, pe aripi adus,
ducând tuturora.

Ca Iacov o scară aș vrea,
spre nouri de albe răsfrângeri,
să urc tot pământul pe ea,
în murmur de îngeri.

De când Îl iubesc pe Isus,
mi-e drag să văd oameni cum cântă,
cu lacrimi de freamat nespus,
pe Cartea cea Sfântă.

Și-aș vrea, cât cu dorul cuprind,
când n-or mai fi arcuri și suliți,
s-aud lumea-ntreagă vorbind
de Domnul, pe uliți ...