De când eu te am pe Tine

De când eu te am pe Tine Domnul meu... Rege ceresc,
Tot ce astăzi mă-nconjoară, nu știu cum... dar tot iubesc.

Chiar și norii de pe ceruri, chiar și vântul care bate,
Și furtunile pornite, valurile ridicate.

De când am gustat iubirea, eu nicicând nu obosesc,
Ție-ți spun întotdeauna, Doamne mult eu te iubesc.

Nu mă satur niciodată, Ție ca să-ți spun mereu,
Ce-ai făcut din mine Doamne, nu pot asta să știu eu.

Tot ce știu este că viața, într-o clipă s-a schimbat,
De când te-ai atins de mine, iute tot s-a întâmplat.

Am simțit cum o căldură, oasele ea mi-a topit,
Dar și-o mică licarire-n, inimă ea s-a oprit.

A aprins în mine dorul, a aprins ea o iubire,
Dorul este după Tine, după ceruri... nemurire.

Căci de când este aprinsă,
Acea mică licărirea,
Când pământul geme... plange, eu sunt plin de fericire

Nu mi-e teamă nici de noapte, de când eu pe Tin'te am,
Nici în fața multor umbre, nu mai sunt cum eu eram.

Să nu te mai am Isuse, nici-odată n-am gândit,
Fără Tine mi-ar fi viața, înspre moartea făr" sfârșit.

Fără Tine-aș fi eu umbra, ce zadarnc azi umbrește,
Ca un fulg de nea sub soare-n, neputință se topește.

Aș fi prada cea ușoară, dacă nu te-ai fi atins,
De-al meu suflet când întruna, eu spuneam că sunt învins.

Multe am să-ți spun eu Ție, dar cuvinte nu găsesc,
Dar aș vrea două cuvinte, ca să-ți spun, sunt... te iubesc.

Să te pierd nu vreau vre-o dată, căci atunci aș pierde eu,
Tot ce am... și-acela este, dragostea de Dumnezeu.

Totul ești Tu pentru mine, Dumnezeule preasfânt,
N-am pe nimeni... doar pe Tine, să rămâi al meu Stăpân.