De-ați primit de sus chemarea

De-ați primit de sus chemarea,
Să vă-mpodobiți mereu,
Cu o salba ce-i din lacrimi,
Mult o place Dumnezeu.

Inimii ce e zdrobită,
El îi dăruieșe-un cânt,
Căci așa iubește Domnul,
Este scris și în cuvânt.

Celor ce-s aleși în taină,
Suferințe le va da,
De-i știi gustul cel amarnic,
Nu opri... nu te-ntrista.

Suferința este calea,
Celor care nu cobor,
Modelează orice suflet,
Îi dă și avânt în zbor.

Celor ce adânc suspină,
El le dăruiește har,
Între el și-această lume,
El înalță un hotar.

Când este uitat aduce,
Vânturi, ploi și valuri mari,
Să se vadă cine este,
Creatorul... nu cei mari.

De se-aștern deasupra norii,
Voi să nu descurajați,
Sunt întinși peste aceia,
Care cred... ei sunt salvați.

Nici de vânt să n-aveți teamă,
El vă poate ajuta,
Să vă scuturați de pete,
Haina albă a avea.

Prețuiți chemarea sfântă,
V-a chemat un Dumnezeu,
Jertfa Lui vă dă iertare,
Pentru El nimic nu-i greu.

Prețuiți și veșnicia,
Ce v-a dato-n dar Isus,
Soarele neprihănirii,
Care-i fără de apus.
Amin