De-atâtea ori la crucea Ta

De-atâtea ori la crucea Ta

De-atâtea ori la crucea Ta, eu am venit doar cu dureri,
Să las la poala ei Isus, al vieții mele mari poveri,
Tu m-ai primit și-n locul meu, ai dus povara mea pe drum,
Vre-o dată nu m-ai părăsit, căci tot Tu Doamne-o duci și-acum.

De-atâtea ori amarul greu, în locul meu Tu l-ai băut,
Când cei din jur durerea mea, Isuse ei nu au știut,
Doar Tu ești Cel ce m-ascultai, din zorii dimineții reci,
Dar nici în nopți nu am văzut, pe lângă mine Tu să treci.

Și pietrele ce-au aruncat, pe Tine Doamne te-au lovit,
Căci eu de când te-am cunoscut, Tu scutul meu ai devenit,
Cu mine plângi când sunt adânc, de multe guri azi întristat,
Vre-o dată pradă-n gura lor, Isuse scump... nu m-ai lăsat.

Nu ai lăsat sa mă înec, în valul rece ce-a adus,
Doar șoapte din adâncul lui, ca eu să nu privesc în sus,
Cu mine-ai fost când eu priveam, înspre limanul mult dorit,
Nu eu în barca mea vâsleam, Tu ești Acel ce ai vâslit.

Tu ești Acel care mereu, de toate m-ai trecut ușor,
M-ai dus Isuse ca să beau, doar viață din al Tău izvor,
Ai coborât când te-am strigat, de-atâtea ori Tu mi-ai adus,
Lumină printre norii grei, puterea dragostei de sus.

De-atâtea ori eu am venit, cu plângeri Doamne-n fața Ta,
De lângă Tine să mai plec, ființa mea nu mai dorea,
Tu răbdător mă ascultai, și mâna Ta eu o simțeam,
Pe fața mea cum ea trecea, atunci când ne-ncetat plângeam.

Eu de la crucea Ta vre-o dat, să plec Isuse nu aș vrea,
Căci doar aici mereu găsesc, iubire dar și pacea Ta,
E-un așternut odihnitor, ce mie mi l-ai pregătit,
Să am odihnă când luptând, adesea sunt eu obosit.

De-atâtea ori Tu m-ai primit, pe drum când eu eram căzut,
Doar Tu ai fost Acel ce-atunci, când nu puteam m-ai cunoscut,
La poala crucii m-ai primit, și din putere Ta mi-ai dat,
Nu pot decât să-ți mulțumesc, să-ți spun... fii Doamne lăudat.
Amin autor. Diana