De-atâta timp...

De-atâta timp se-aude o chemare
O simţi în piept parcă nu-ţi dă răgaz
Când şchiopătezi, te mustră cu iubire
Pe Cale-ar vrea să-ţi ţină al tău pas

Priveşti cu ochii de credinţ-n zare
Şi parcă vezi prin Duh la dreapta stând
Un Om ce te-a iubit aşa de tare
Căci viaţa Lui a dat-o blând, senin

Îl simţi în cămăruţă când în rugă
Stai aplecat durerea să ţi-o plângi
Îl simţi în taina nopţii, printre stele
Când cauţi un Luceafăr iar sclipind

De n-ai cui spune azi a ta durere
Spune-o lui Isus, Omul din Calvar
Din palma Lui nimica nu se pierde
Astăzi încă mai este-o zi de har

El, Făcătorul, vrea s-audă taina
Care te ţine de pământ legat
El, care-a deslegat orice robie
Va da poruncă să fii deslegat

Te vrea cu gelozie pentru Sine
Putere are sa-ţi fărâme lanţul
Dar nu-l va fărâma căci el aşteaptă
Să îţi descătuşezi tu singur braţul

Iubirea Lui e fără de hotare
Şi vrei sau nu, te va sfinţi Stăpânul
Căci eşti cuprins în planul Lui cel veşnic
De-aceea te-a chemat la mântuire

Dar până şoapta dulce mai răsună
Până când dragostea-I măreaţă te mai cheamă
Nu-ntârzia, pe mijlocul cărării
Porneşte grabnic prietene, degrabă!

Până când numele-I este Iubire
Şi nu se schimbă-n foc mistuitor
Sfinţeşte-ţi fiinţa cum ştii tu mai bine
Oricine-ai fi, iubit ascultător

Te-ndemn cu dragoste, nu sta în nepăsare
Cin' te-a creat te poate-n dat' sfărma
Dar dragostea Sa fără de hotare
Te vrea să fii pe veci în slava Sa.