De-aș trece dincolo de stele

De-aș trece dincolo de stele, de luna ce mereu a stat,
De veghe-n noapte pentru mine, aș fi acolo cel salvat.

De-aș trece munții ce încearcă, s-ascundă raze-n răsărit,
Aș fi acel care sub raze, de dragoste aș fi topit.

De-aș trece dincolo de vremea, ce ne desparte pe pământ,
Eu Doamne-aș fi într-o odihnă, ce-mpodobește locul sfânt.

Căci grea îmi este calea vieții, însă cu Tine e ușor,
Tu mă ridici când cad adesea, și nu mă lași ca să cobor.

De-aș trece norii de aramă, care se las-adeseori,
Aș fi în Țara veșniciei, printre cereștile valori.

Acolo unde nu e toamnă, e primăvară-n infinit,
Furtuna locul nu își are, și greul ei este oprit.

Acolo vreau să-mi fie pasul, pe plaiurile ce sunt sus,
Să stau cu sfinții la o masă, să fiu cu Domnul meu Isus.

E locul unde niciodată, de dor nu voi mai plânge eu,
Căci dorul meu sus se va stinge, voi fi în veci cu Dumnezeu
Amin