De-aș putea vorbi cu vântul

De-aș putea vorbi cu vântul, lui i-aș spune că aș vrea,
Pe o caldă adiere eu să zbor pe calea mea,
Să nu bată cu furie, el să bată mai ușor,
Ca să simt o mângâiere, nu al morții reci fior.

Lui i-aș spune-ntotdeauna, să nu fie furios,
Să nu-ncerce să-mi oprească, pasul meu înspre Hristos,
Căci nu va putea vre-o dată, sunt zidit de Dumnezeu,
Oricât el astăzi ar bate, e cu mine El mereu.

De-aș putea vorbi cu marea, chiar și ei i-aș spune-acum,
Să nu fie tulburată, căci în barca mea pe drum,
E la cârmă Împăratul, care poate-ndat opri,
Orice val... El chiar și marea, poate a o despărți.

Eu i-aș spune că să tacă, de-aș putea vorbi cu ea,
Să nu își deschid-adâncul, ce dorește-a mă-neca,
Căci în față am limanul, unde vreau ca să ajung
Chiar dacă pe ea adesea, eu adânc suspin și plâng.

Să vâslesc vreau pân-la capăt, chiar de valuri vin și vin,
Asta vreau să-i spun eu mării, ce e plină de venin,
Să stea numai liniștită, de-aș putea i-aș spune eu,
Căci pe ea... eu niciodată, nu mă las de Dumnezeu

Dar de aș putea eu astăzi, și furtunii să-i vorbesc,
Vreau să-i spun că eu spre ceruri, doar alerg... și mă grăbesc,
Al ei răcnet să-l oprească, căci vre-o teamă n-aș avea,
Lângă mine este Domnul, pe-al Său braț mă va purta.

Vreau să-i spun să stea departe, ea de mine azi mereu,
Căci va coborâ din ceruri, un cuvânt... și Dumnezeu,
O va spulbera îndată, eu de El sunt mult iubit,
El mi-e Mamă, El mi-e Tată, pentru mine a murit.

Aș dori astăzi cu toate să vorbesc și să le spun,
Că eu singur niciodată, nu sunt înspre cer pe drum,
E cu mine o putere, ce-i în cer și pe pământ,
Ea nu este omenească, e puterea Celui sfânt