De-aș putea să strig mai tare

De-aș putea deschide gura, aș striga eu mult mai tare,
Dar durerea ce mi-o-nchide, este astăzi mult prea mare,
Sfâșie ea tot în mine, și mă arde ca un foc,
Și nu imi gasesc eu astăzi, pe pământ Isuse loc

De-aș putea să-mi ridic mâna, eu aș ți-ne-o doar în sus,
Ca să fiu atinsă astăzi, de puterea lui Isus,
Dar în jos căzute-n vale, stau pe un adânc uitat,
Unde-i locul care astăzi, el nu este luminat.

De-aș putea să-mi ridic pasul, ca să urc numai o treaptă,
Eu l-aș ridica îndată, căci e drumul spre-al meu Tată,
Dar puterea mi-e secată, arșița-i sfâșietoare,
Ea m-a dus azi pe adâncul, ce-i întins... adânc de mare

De-aș putea să-mi deschid ochii, i-aș deschide... să zăresc,
Capătul de drum spre care, eu alerg... dar obosesc,
Este capătul pe care, îl visez în timp de noapte,
Când sunt tulburat întruna, doar de umbre... . doar de șoapte.

De-aș putea urca pe stâncă... ooo ce mult eu mi-aș dori,
Căci acolo mai aproape, de-al meu Domn iubit aș fi,
Dar nu pot... că-i vale-adâncă, parcă ea ieșire n-are,
Văd doar luptele ce-s crunte, ce nu au ele-ncetare.

De-aș putea eu multe-aș face, dar puterea nu-i la mine,
Este sus... ooo Doamne sfinte, este ea numai la Tine,
De-ai deschide astăzi cerul, să cobori... m-aș bucura,
Dar aș vrea în a mea viață, să se facã voia Ta