De-aș putea să strig mai tare

De-aș putea să strig mai tare,
Aș striga... ca Lui să-i spun,
Că El este-a mea iubire,
Este marea fericire,
Pe al crucii grele drum.

De-aș putea merge mai iute,
Eu aș merge ca îndat',
Să ajung l-acea iubire,
Care viață azi mi-a dat,
Fie veșnic lăudat.

De eu aș putea ca astăzi,
Cu mai multe guri să-i cânt,
I-aș cânta Celui ce-i veșnic,
Cât trăiesc pe-acest pământ,
Și în inimă și-n gând.

Ooo... de-aș fi eu azi o floare,
Nicicând nu m-aș ofili,
Sub a norilor văpaie,
Și în ploi aș înflori,
Cerului m-aș dărui.

De aș fi pădurea deasă,
Frunzele mele-ar cânta,
Și sub cerul ce-i ca marea-n,
Închinare eu aș sta,
Pe El pentru-al lăuda.

Ooo... Isuse de Tu mie,
Multe vieți mi-ai dărui,
Eu în toate numai Ție,
Aș trăi pentru-ați sluji,
Orice-n viaț-aș patimi.

Căci cu Tine nu mi-e frică,
Pe-acest drum chear de e greu,
Când cu Tine sunt de mână,
Voi fi fericit mereu,
Căci sunt fiu de Dumnezeu.