De-aș putea

De-aş putea să dau durerea, pentr-un strop de fericire,
Şi să schimb întreaga ură, pe-o secundă de iubire,
Iar din lacrimile toate, de-aş putea torent să fac,
Să dispară în oceane, cu tot răul fără leac,
De-aş putea ca mărăcinii, prăfuiţi de lângă drum,
Să ne-mbete ca şi crinii, noaptea, cu al lor parfum,
De-aş putea să ard tristeţea şi din flăcări, bucurie,
Urletele disperării, să le fac o melodie,
Norii negrii, de-aş putea, i-aş ascunde după munţi,
Şi pe soare l-aş ruga să ne descreţească frunţi,
Stelele, le-aş da pe toate, le-aş culege de pe cer,
Fiecare să şi-o poarte, îmbrăcat cu-al ei mister
...............................................
Timpul, cu aripa lui, l-aş opri din zbor, cu-n vers,
Să ne bucurăm o clipă, că e Rai în univers.

Valeriu Cercel

|