De aș fi o adiere

De aș fi o adiere, ooo... ce mult eu mi-aș dori,
Aș fi vântul care-aleargă, numai înspre zori de zi,
Să fiu primul care vede, răsăritul minunat,
Eu de el m-aș ține-n ziuă, pân-ajunge la-nserat.

Aș fi unul cald căci raza, cea din soare care vine,
Ar fi cea ce-mi încălzește, adierea... și pe mine,
N-aș fi vântul care bate, cu furie-nverșunare,
Ci aș fi doar adierea, pe pământ care-i din soare.

De aș fi un fulg din neaua, ce vine din cerul sfânt,
M-aș topi-n călătoria, ce-i din cer... înspre pământ,
Căci o dragoste fierbinte, arde azi în pieptul meu,
Aș fi neaua cea mai calda, fulg venit din Dumnezeu.

N-ar mai îngheța pământul, căci eu ard de o iubire,
Ce mă umple de putere, de o sfântă fericire,
Chiar de-aș fi fulg de zăpadă, n-aș aduce pe pământ,
Frigul... căci in mine arde, dorul după Cel ce-i sfânt.

De-ar veni vre-o dată ploaia, și de-aș fi un strop din ea,
Niciodată acea ploaie, să înece n-ar putea,
Azi pământul... căci întruna, aș fugi-napoi... în sus,
Lângă Cel ce-aduce ploaia, preamăritul Domn Isus.

Ar fi secetos pământul, eu nicicând nu aș pleca,
De la Cel care pe mine, m-ar trimite a uda,
De-a Sa poală strâns m-aș ține, ca să nu cobor în jos,
Chiar de-aș fi un strop de ploaie, vreau să fiu a lui Hristos.

De-aș fi apa cea din mare, nicicând nu s-ar tulbura,
Căci de-adâncul ce îl are, nu mi-e teamă... și în ea,
Aș fi apa cristalină, ce se-ntinde pân-la mal,
Nu ar fi pe-această mare, ridicat de-adânc vre-un val.

Căci deasupra ei veghează, cerul care e senin,
Chiar de-aș fi apa din mare, Lui aș vrea să mă închin,
Aș fi plină doar de pace, căci mă-nchin la Împărat,
Împăratul ce odată, marea-n două-a despicat.

De m-ai face-un strop de ploaie, sau poate un ful de nea,
De-aș fi apa mării astăzi, sau un vânt... nu-mi voi lăsa,
Eu privirea aplecată, cât voi fi pe-acest pământ,
Țelul meu ești Tu Isuse, și-al meu vis e cerul sfânt.

Orice vrei ca să fiu Doamne, fă-mă după planul Tău,
Nu privi la suferința, ce-mi aduce-atâta greu,
Nu mă las nicicând de Tine, căci în mine s-a aprins,
Focul dragostei eterne, nu voi fi nicicând învins.