De-aș cunoaște vale-adâncă

De mar duce astăzi Domnul, să cunosc valea adâncă,
Știu că și în ea o voce, mereu ea binecuvântă,
Al meu suflet cu putere, ca sa pot eu a răbda,
Vremea din adânca vale, oricât m-ar cutremura.

De se v-auzi vre-un racnet, glasul Lui milos și blând,
El va răsuna în vale, ca eu să-L urmez cântând,
El va răsuna mai tare, caci e plin el de putere,
Îl urmez căci el mă duce, unde-i doar lapte și miere.

Bezna care-i friguroasă, de va apărea în vale,
Nu mi-e teamă, căci lumina cea divină a mea cale,
Ea mereu o luminează, pasul mi-l călăuzește,
Și în frig de beznă-ntruna, este cea ce mă-ncălzește.

Oricât ar fi de adâncă, acea vale-ntunecată,
Inima și-a mea privire, înspre zări vor fi-ndreptate,
Înspre Cel ce mă va scoate, pe-al Său braț din orice vale,
Ce-mi aduce bucurie, când cuprins eu sunt de jale.

Teama care mă-nconjoară, o alungă El îndată,
Și mă umple de sperață, de-o nădejde nemișcată,
Căci Isus îmi e tărie, neputințele când vin,
El golește-amărăciunea, când paharul este plin.

Îmi arată mereu drumul, oriunde eu m-aș afla,
Căci mi-e gându-ntotdeauna, la Împărăția Sa,
Nu lasă ca întristarea ea să vină... iar de vine,
El coboară cu iubire, inima să îmi aline.

Oriunde m-ar duce viața, valea oricât ea ar fi,
De adâncă, nu mi-e teamă căci cu mine El va fi,
Orice-ar apărea în față, la oparte le va da,
Căci puterea este-n mâna, cea care mă va purta.

Eu nădăjduiesc întruna, și speranță am mereu,
Că iubit am fost de Domnul, dar și astazi de El eu,
Sunt iubit, El îmi arată, dragostea Sa minunata,
Ce râmâne-ntotdeauna, o iubire neschimbată.