De-ar veni la noapte Domnul

De-ar veni la noapte Domnul, oare cum El te-ar găsi? ,
De ar fi astăzi sfârșitul, oare unde tu-ai sfârși?

De ar fi acum răpirea, zborul către veșnicii,
Vei fi înălțat? , sau poate, pe pământ o să rămâi.

Cum îți este haina frate, în ascuns ce gând tu ai? ,
Când tu vii la închinare, printre frați tăcut când stai.

Cum e oare-a ta trăire, când de ei nu ești văzut,
Tu ce crezi? , la poarta sfântă, vei fi oare cunoscut?

Dar tu soră pe pământul, ce îl calci tu zi de zi,
Gura ta ce ea vorbește? , poate Domnu-a te răpi?

Poate El astăzi să spună, că ești roaba Celui sfânt? ,
Sau e trist... când vede pasul,
Ce îl ai... dar și-al tău gând.

Mă întreb azi și pe mine, cercetez ființa mea,
De-ar veni Domnul la noapte, să ma ia oare-ar putea?

Când atât de-adesea strigă, între noi să ne iubim,
Unitate cere Domnul, și să nu ne mai urâm.

Lanțul dragostei divine, între noi să-l vad-ar vrea,
Vrea să fim fără de pată, gata pentru-a ne-nălța.

Să ne pregătim îndată, căci nu știm când va veni,
Ne-a dat harul dar și vreme, pentru a ne pregăti.

Ne învață azi cuvântul, peste tot ce-i răsunat,
Că El vine... e aproape, dar e oare așteptat?

Este oare azi poporul, numai după voia Sa? ,
Sau orbit de șoapte surde, că mai poate aștepta.

Să luăm bine aminte, să sorbim cuvântul spus,
Ce vestește mai în grabă, revenirea lui Isus.

Astăzi El la ușă bate, și ne spune... "gata fiți,
Clipa revenirii Mele, e la Mine... voi n-o știți".
Amin