De-ar veni Domnul la noapte

De-ar veni Domnul la noapte, oare sunt eu pregătit? ,
Dar tu frate scump în Domnul, l-acea clipă te-ai gândit?

Ce voi face de-mi va spune... . Eu pe tine nu te știu,
Dar tu ce vei face frate, de-ți va spune-i prea târziu.

De-ar veni în următoarea, clipă ce stă-n fața mea,
Că sunt gata de-nălțare, să îi spun oare-aș putea?

Dar tu frate ce i-ai spune, de te-ar întreba acum,
Care sunt a tale roade, ce le-ai strâns mereu pe drum.

Ooo... dar de mi-ar spune mie, că nu sunt eu pregătit,
Unde oare aș rămâne, dacă nu în infinit?

Dar tu unde ai ajunge, dacă astăzi nu vei sta,
Sus pe stâncă doar de veghe, ca s-aștepți venirea Sa.

Să ne ridicăm privirea, astăzi tu, dar azi și eu,
Poate fi târziu de mâine, și va fi atât de greu.

Glasurile azi ce-s mute, mâine nu le v-auzi,
Poate vine El la noapte, și-atunci mâine... nu va fi.

Haina să ne fie gata, ca de zi de sărbătoare,
Ca în clipa hotărâtă, s-avem parte de-ndurare.

Să-mbrăcăm azi mai în grabă, acea haină de sfințire,
Pasul nostru să ne fie, astăzi în neprihănire.

Vorba numai ziditoare, pentru deznădăjduiți,
Ca să fim de Cel ce vine, într-o zi de El răpiți.

Să lăsăm în urm-o urmă, cum și Domnul a lăsat,
Clară... care duce-acasă, chiar de-avem de îndurat.

De-ar veni Domnul la noapte, să fim gata de-a pleca,
O mireasă pregătită, Mirele a-ntâmpina.

Unul nu vrea să se piardă, preamăritul Dumnezeu,
Frate scump... fii astăzi gata, dar să fiu ar vrea și eu.

Vrea să fim o veșnicie, împreună Dumnezeu,
Vrea s-ajungi tu sus în ceruri, El ar vrea s-ajung și eu.

Să luăm bine aminte, amândoi l-acest cuvânt,
Ce se-aude este glasul, Celui veșnic viu și sfânt.

Să fim pregătiți întruna, să fii tu... să fiu și eu,
Căci nu știm în care clipă, vine bunul Dumnezeu.