De-ar fi să plec la noapte

De ar fi să plec la noapte,
Într-o lume nevăzută,
M-aș grăbi s-ajung în seara,
Pregătit pentru o nuntă.

M-aș rugă de zi sa treacă,
Mult mai iute... mai în grabă,
Ca să plec spre Țara sfântă,
Plin de dragostea suavă.

De mi-ar sta în față norii,
Eu sub ei nu aș opri,
Către răsărit de noapte,
Așteptând doar aș privi.

Trecerea de vreme-i scurtă,
De la noapte voi pleca,
Ne desparte doar apusul,
Ne unește dragostea.

De-aș pleca în zori de ziuă,
Vegheator în noapte-aș fi,
Ca să fiu de înălțare,
Gata-n zorii cei de zi.

N-aș lăsa ca să mă fure,
Noaptea cu-amăgirea sa,
Aș privi spre răsăritul,
Care viață îmi va da.

Aș urca treaptă cu treaptă,
Printre stele... printre nori,
Adunând mult mai în grabă,
Doar a cerului valori.

Ca să-mi fie-mpodobită,
Haina-n dar ce am primit,
Haina cea de sărbătoare,
De la Mirele iubit.

Iar de-ar fi să plec acuma,
Oare unde as pleca? ,
O Isuse, o Isuse,
Către ce m-aș îndrepta?

Care oare veșnicie,
Mi-ar sta-n față de acum,
De-ai aduce Tu sfârșitul,
Capătul acestui drum.

Teama Doamne mă cuprinde,
Căci aș vrea gata să fiu,
Și în zorii dimineții,
Și acum, și-n ceas târziu.

Vreau să mă înalt cu Tine,
Când din cer vei reveni,
Tu ajută-mă Isuse,
Să fiu gata orice-ar fi.
Amin