De-ar fi sa ies în calea Ta

De-ar fi să ies în calea Ta,
Cum Te-aș putea întâmpina?
Cu haine rupte și murdare,
Cu lipsă de la adunare,

Cu ură în viața mea,
C-o inimă nespus de rea,
Cu pasul meu ce șchiopătează,
Cu mintea mea ce nu veghează,

Cu vocea mea ce nu Te laudă,
Cu gândul ce comite fraudă,
Cu ochii mei care privesc
La tot ce-i rău și pământesc,

Cu limba mea care înșală,
Cu trupul meu ce-i plin de fală,
Cu dragostea ce s-a răcit,
Cu buzele ce au mințit,

Cu tot ce e în viața mea
Nu Te-aș putea întâmpina,
Căci n-aș avea ce să-Ți spun,
Să par în ochii Tăi mai bun.

Pentru că toate Tu le știi:
Nimeni nu Te-ar putea minți,
Căci Tu, Isuse, cunoști totul
Și Ți-ai lăsat în cer confortul.

Pentru un păcătos ca mine
Tu ai răbdat dispreț, rușine.
Să fiu eu mântuit prin har,
Ți-ai dat viața la Calvar.

Pe cruce ai murit, Isuse,
Să-mi ierți păcatele nespuse.
Și-acum eu cum Îți răsplătesc
Pentru tot harul Tău ceresc?

Trăiesc mai mult în nepăsare,
Nu prea mă duc la adunare.
De frați nu prea mă-nteresează,
Sunt printre cei ce nu veghează.

Te rog să schimbi viața mea,
Să nu mai fie atât de rea,
Să pot să ies în calea Ta,
Ca să Te pot întâmpina.

Pune în mine o dorință
Să vin la Tine cu credință,
Să fiu și eu printre cei care
Te așteaptă cu nerăbdare.

Ascultă-mi ruga, oh, Isus,
Ce se-nalță tot mai sus
Și schimbă, Doamne, a mea stare,
Să nu mai stau în nepăsare.

Să Te slujesc cât mai am viață.
Înlătură această ceață,
Să Te pot sluji pe deplin,
Acum și-n veci de veci. Amin!