De-am să port un jug în viață

De-am să port un jug în viață
autor. Diana G. U

De-am să port un jug în viață, vreau să fie-a lui Hristos,
Este cel ce niciodată, nu mă face să stau jos,
Căci sub el nu sunt eu singur, umărul își pune El,
Când nu pot îmi duce jugul, al meu Domn... Emanuel.

De-am să port pe frunte spinii, care ia purtat cândva,
Împăratul vieții mele, eu tăcut îi voi purta,
Ca să-mi fie-asemanarea, doar cu El pân-la sfârșit,
Cum și El rabdă calvarul, când era batjocorit.

De ar fi sa duc o cruce, dăruită ce-mi va fi,
N-am s-o las jos nici-o clipă, căci mă poate ea smeri,
Chiar de-i grea sau de-i ușoară, să o duc aș vrea cântând,
Ca să las și eu o urmă, albă ca a Celui sfânt.

De m-ar apleca vre-o dată, eu mereu voi mțumi,
Numai cu o cruce-n spate, mântuit eu pot a fi,
Și sub valuri doar ea poate, a mă apleca mereu,
Ca să nu mă văd eu mare, ci pe Cel ce-i Dumnezeu.

Iar de mi-ar ieși în cale, clipa când voi rămânea,
Singur... eu doar jos la cruce, părăsit mereu voi sta,
Căci acolo nu sunt unul, în prezența Lui voi fi,
Chiar de oamenii mă lasă, El nu mă va părăsi.

De m-ar trece drumul vieții, și prin Ghetsimani cândva,
Ca și Domnul eu paharul, cel amar tăcut l-aș bea,
Căci eu cred... El nu mă lasă, ca și cei ce-au adormit,
Când lupta cu-ntreg văzduhul, când El lupt-a biruit.
Amin