De alegeri

De alegeri


Atâţia oameni valoroşi
Aşteaptă slujbe la altar
Flăcăi voinici la chip frumoşi
Iar eu pe lângă ei ţânţar.

Atâţia oameni de talent
Cu o credinţă mare
Aşteaptă startul consecvent
Spre marea lor lucrare.

Atâţia oameni valoroşi
Privesc cu dor la microfon
Îndoctrinaţi şi chiar savanţi
Când urcă sobri la amvon.

Ei ştiu gândi orizontal
Şi chiar să cânte la chimval
Iar când mă văd aşa banal
Îmi zic în sinea mea: halal!

Iar eu nu îndrăznesc să sper
A fi cu ei şi ele
Sunt un minuscul meteor
Printre atâtea stele.

N-aş vrea să stau în drumul lor
Să nu le-ncurc lucrarea
Sunt cam îngust şi n-am umor
De ce să le tai calea?

Mai bine-mi văd de drumul meu
Chiar dacă-i lung, chiar dacă-i greu
Pe cel ce-a mers chiar şi Isus
Căci altei căi nici nu-s.


*
Se caută febril un om
Măcar că nu-i departe
–O, Doamne, nu ni-l da pe el
Mai bine dulcea moarte!


Mai bine tânărul din jeep
Cu contul gras ca sacul
Şi demarajul furtunos
Noi nu vrem cu săracul.

Sau poate tânărul bogat
Ce-i scris în Sfânta Carte
Sau oratorul minunat
Şcolit la facultate.

O, Doamne, nu ni-l da pe el
Îţi cerem încă-odată
E prea timid şi mărunţel
Precis ne-o face lată.

El stă retras şi cam stingher
Şi nu prea e în formă
Iar când îl scapi pe la amvon
Cam spune de reformă.

Iar de cumva te cerţi cu el
Priveşte lung şi tace
Şi-l are pe Isus model
Iar nouă nu ne place!

El n-are nici televizor
Precum se poartă la popor
Desigur este ierbivor
Mai bine vrem pe altul.

Se caută febril un om
Să corespundă după stas
Să fie ’nalt şi nu prea gras
Şi să se uite des la ceas.

Să nu lungească-n nici un fel
Vorbirea despre Domnul
Să nu se-apuce de strigat
Când ne mai fură somnul.


*
Se caută febril un om
Măcar că nu-i departe
–O, Doamne, nu ni-l da pe el
Mai bine dulcea moarte!

Iar pastorul impersonal
Priveşte hăt , departe
Şi cântăreşte inegal
Privind adânc în noapte.

Desigur , aş putea să scriu
La nesfârşit această partitură
Să râd frumos portocaliu
De n-aş fi strâmb de gură.

Nici eu nu sunt, o spun deschis
Aşa precum Dreptarul
Mă apucai aşa de scris
Să mai împart amarul.

Şi nu e cazul s-o lungesc
O ştim cu toţii bine
De stau puţin să mă gândesc
Lungitul nu prea ţine.


P.S.
„E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune”.
M.E.

E uşor a ţine predici
Când nimic nu ai de spus
A vorbi la microfoane
Când model nu ţi-e Isus.

E uşor să faci pe sfântul
Când o luptă n-ai de dus
E uşor să iei cuvântul
Când în suflet nu-i Isus.