De-ale copiilor

Mă trimise biata bună,
Să-i aduc un fir de ceapă,
Eu cules-am mătrăgună
Și-alergai la ea în grabă.
Uite, buna mea, e bine,
Ce-am adus? Erau o mie
Şi mai crețe și mai line,
Cred că asta-ți "trebe" ție!

Măi copile, bat-o vina,
De gândirea ta naivă,
Nimeni când sapă grădina,
Mătrăguna nu cultivă,
Cum ai dat de ea-n răzoare
Printre frunze, printre bulbi?
Asta e otrăvitoare,
De-ai muşcat din ea, s-o scuipi!

N-am muşcat că nu am pită,
Nici dăraba de slănină,
Că intram clar în ispită
Şi iar îmi băgai de vină!
Așa, mă mai duc o dată,
Să culeg ce ai nevoie,
Nu fii bună, supărată,
Că nu am făcut cu voie!

Mă dusei iar în grădină
Să culeg firul de ceapă,
Când dădui peste-o sulfină,
Cu-o păstaie care crapă.
Mirosind așa de bine,
Mă gândi că sigur, ea e,
Printre roiul de albine,
Alergai înspre mamaie.

Asta este ceapă, sigur,
Îi zisei cu încântare!
Mă văzui deodată singur,
Unde-i buna, unde-i oare?
Se lăsase păgubașă
Şi se duse să culeagă,
Ceapa verde, buclucașă,
Tocănița ca să dreagă.

Dar nu sunt pierdute toate,
Cu așa destoinicie!
Cu sulfina, buna, poate,
Să aducă bucurie,
Printre haine ea o pune,
În dulap, în fiecare,
Știe că miroase bine
Şi-aduce împrospătare.

Mătrăguna, bat-o focul,
N-o pune la socoteală,
Ei nu îi găsește locul,
N-o poate băga în oală!
Nici la porci și nici la rațe
Nu e bună şi-uite-aşa,
O aruncă să mă-mpace,
Și îmi șterge lacrima.

Apoi mergem în grădina
De mistere înțesată,
Învățând-mă, ea, buna,
Despre varză și salată.
Morcovi, pătrunjel şi multe
Zarzavaturi și legume,
Doar urechea să asculte,
Să le pot spune pe nume!

04/02/19, Barcelona- Lucica Boltasu