De-ai pierde lumea pieritoare

De-ai pierde lumea pieritoare
autor. Diana G. U

De-ai pierde lumea pieritoare,
Nimic n-ai pierde pe pământ,
De pierzi acele trecătoare,
Vei câștiga ce este sfant.
//De pierzi ce lumea-i dătătoare,
Nimic nu pierzi... ci vei avea,
Răsplată cerului... cea mare,
Împărăția... Slava Sa. //

De pierzi valoarea pământească,
Să nu fii trist... Isus ți-a dat,
Valoarea cerului... cea sfântă,
Ce nu se pierde niciodat.
//Plătea un preț măreț odată,
Ca tu să fii răscumpărat,
Chiar de-ai pierdut această viață,
O veșnicie-ai câștigat. //

Iar dacă singur ești pe cale,
Orfan sau poate părăsit,
Să nu te temi... tu ai un Tată,
Care mereu doar te-a iubit.
//E lângă tine-n orice vreme,
Chiar dacă totul ai pierdut,
Pe El nu poți să-l pierzi vre-o dată,
Iubirea Lui îți este scut. //

Sărac nu ești... o moștenire,
Te-așteaptă sus... fiu de-Mparat,
Pamântu-i viața trecătoare,
Fără de ea... nu ești sărac.
//O-Mpărăție fără margini,
Ți-a dat în dar un Dumnezeu,
Tu ești bogat... spre bogăție,
Aici s-alergi... chiar de e greu. //

Nu în zadar ți-e alergarea,
Cum șoaptele ades șoptesc,
Te-așteaptă sus o primăvară,
Ce nu apune-n loc ceresc.
//Nu te-ntrista chiar dacă toate,
Vei pierde-aici jos pe pământ,
E casa ta în cer... la Domnul,
E casa ta... în locul sfânt. //
Amin